UE, “înfricoşată” că România ar putea acorda cetăţenia unui milion de basarabeni

17 04 2009

Vicepremierul ceh îi transmite ministrului român de Externe preocuparea UE faţă de simplificarea procedurilor de acordare a cetăţeniei

Financial Times critică România pentru că nu s-a consultat cu Bruxelles-ul înainte de a lua această decizie

România a fost admonestată, la Bruxelles, pentru decizia de simplificare a cetăţeniei române. Ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, aflat la Bruxelles pentru a dezbate pe marginea problemelor din Republica Moldova, a fost „atenţionat” de vicepremierul ceh, Alexandr Vondra, cu care avusese o întrevedere. „I-am spus colegului român despre preocupările noastre serioase legate de posibilele riscuri ale adoptării unor proceduri simplificate pentru cetăţenia română”, a explicat Vondra, a cărui ţară deţine preşedinţia rotativă a Uniunii Europeană.

Informaţiile venite însă dinspre alte surse europene sunt contradictorii. „Instituţiile UE sunt înfricoşate de propunerea României de a da cetăţenie pentru aproape 1 milion de moldoveni – proiect care ar putea afecta poziţia României în interiorul Uniunii”, scrie Eu Observer. Dacă această propunerea avansează şi Republica Moldova va riposta prin a declara ilegală dubla cetăţenie, România ar putea efectiv să anexeze un sfert din populaţia ţării vecine, într-un scenariu descris de un oficial european drept „înfricoşător” în termeni de stabilitate regională, mai scrie publicaţia.

X1_AdParams =
{
‘pub’ : ‘632203491294404’,
‘site’ : ‘gandul’,
‘section’ : ‘site’,
‘zone’ : ‘rectangle’,
‘size’ : ‘0x0’

};

Alţi oficiali europeni, însă, consideră că planul este o fanfaronadă politică înaintea alegerilor prezidenţiale din România şi nu va ajunge niciodată la punerea în practică. „Este doar o propunere, o exprimare a voinţei. Nu sunt sigură că nu este doar o declaraţie politică”, a spus Christina Gallach, purtător de cuvânt al înaltului reprezentant al UE pentru politică externă şi securitate comună Javier Solana. O sursă europeană a explicat, sub protecţia anonimatului, că, în materie de cetăţenie, „statele membre sunt suverane”, astfel că Executivul comunitar nu poate face nimic pentru a bloca iniţiativa autorităţilor române. „Însă Bucureştiul trebuie să le ofere garanţii partenerilor europeni despre modul în care va gestiona noul flux de cetăţeni UE”, subliniază sursa comunitară, citată de Mediafax.

Comisia Europeană are o atitudine „prudentă”

În ceea ce priveşte Executivul european, acesta a anunţat doar că „are o atitudine prudentă” faţă de intenţia României de simplificare a procedurilor pentru obţinerea cetăţeniei, în contextul în care aproximativ un milion de moldoveni ar putea ajunge în spaţiul Uniunii Europene. „Nu comentăm intenţiile, aşteptăm să vedem faptele”, a declarat Amadeu Altafaj-Tardio, purtătorul de cuvânt al CE.

UE, nevoită să accepte politicile României, „un membru disfuncţional şi indisciplinat”

Financial Times critică dur şi el, într-un comentariu pe tema acordării cetăţeniei, România. Publicaţia deplânge faptul că tocmai regulile comunitare stabilite de statele membre impun Uniunii să accepte decizia bruscă a României. România este consideră de FT drept „unul dintre cei mai disfuncţionali şi indisciplinaţi membri ai săi”. Iar acest membru indisciplinat se grăbeşte să acorde cetăţenie română pentru un milion de moldoveni, chiar dacă nu s-a consultat cu restul europenilor, comentează Financial Times. Prin această hotărâre, România a oferit de fapt cetăţenie UE unui sfert din populaţia celui mai sărac stat european, precizează Financial Times. Atitudinea „impulsivă“ a României, deşi nu vizează conflicte de graniţă şi suveranitate, aminteşte totuşi de o eră a transferului de populaţie şi de criterii etnice pentru cetăţenie, pe care UE doreşte să o depăşească.

Problema reală a Uniunii Europene se referă la modalitatea de abordare a vecinilor pe care nu intenţionează să-i accepte ca membri.

Republica Moldova este una dintre ţările din fostul bloc sovietic care au conflicte nerezolvate şi care sunt prinse între est şi vest, între Rusia şi UE (precum Georgia, Ucraina şi Azerbaidjan). Iar dacă UE nu arată că poate influenţa evenimentele din Republica Moldova (şi România), proiectul Parteneriatului Estic riscă să pară fără sens, comentează publicaţia citată.

Simplificare a procedurilor şi scurtare a perioadei de aşteptare pentru obţinerea cetăţeniei

Miercuri, autorităţile de la Bucureşti au adoptat o ordonanţă de urgenţă cu privire la modificarea Legii cetăţeniei române, prin care se extinde dreptul de naturalizare şi pentru moldovenii ai căror străbunici au fost români. Până acum, numai moldovenii cu bunici români erau eligibili. De asemenea, proiectul de lege – care are nevoie de aprobare parlamentară – reduce perioada de procesare a solicitărilor de la minimum 6 luni la maximum 5 luni şi elimină condiţia interviului, care viza cunoaşterea limbii române (numai pentru cei care cer redobândirea cetăţeniei, ceea ce presupune că au avut-o şi au pierdut-o din motive ce nu li se pot imputa). Însă cetăţenia va putea fi obţinută, potrivit noii legi, de rude până la gradul III (până la străbunic), faţă de gradul II, cât a fost până acum. În plus, se măreşte numărul judecătorilor din care este formată comisia – de la 6 la 8, aşa cum a explicat premierul Emil Boc.

Voronin: Băsescu vrea „să-i ducă pe toţi românii de peste Prut în Europa”

Liderul de la Chişinău criticase şi el, cu o zi înainte, anunţul preşedintelui român în privinţa acordării cetăţeniei. După ce „a îndrăznit să declare că întreaga populaţiei a Republicii Moldova e constituită din români”, preşedintele României „a promis să-i ducă pe toţi românii de peste Prut în Europa, prin acordarea în masă a cetăţeniei României”, a apreciat Vladimir Voronin. „Dacă toate acestea nu înseamnă amestec în afacerile interne ale Republicii Moldova şi instigare la continuarea dezordinilor stradale, atunci, pe baza principiilor dreptului internaţional, toate acestea pot fi calificate în termeni mai duri”, a adăugat el.

Anunțuri




Cu ce te intampina Romania

19 02 2009

In momentul in care vii din strainatate, fie ca te intorci ca roman sau ca vii prima data, ca strain, si treci prin punctul de trecere Nadlac, te intampina niste vamesi sictiriti. Se uita la fata ta, ti-ar deschide portbagajul, te-ar intoarce acasa, pentru ca nu mai scapi nici o bancnota de 50 de euro spaga… Dar nu pot face asta, pentru ca au trecut acele vremuri. Se multumesc sa-ti scape niste cuvinte in scarba si sa-ti dea drumul mai departe.
Imediat ce ai iesit din vama, la vreo 20 de metri, incep gropile din sosea. Gropi e putin spus, ele fiind, de fapt, niste santuri in toata regula. Presupun ca-s puse acolo intentionat, ca sa te obisnuiasca cu drumurile romanesti.
De la Nadlac ajungi in Arad. E primul oras romanesc pe care-l intalnesti. Din nefericire, daca alegi sa treci prin el si nu sa-l ocolesti, te trezesti in mijlocul unui santier. Gropi peste tot, strazi inchise sau ingustate, pentru asfaltare, sine de tramvai scoase din pamant, pentru modernizare, noroaie, utilaje… De fapt, utilaje nu prea am vazut, doar se lucreaza, nu?
Cu un gust amar in gura treci si de Arad. Obisnuit fiind cu autostrazile (sa traversezi Austria si Ungaria inseamna vreo 7 ore pe autostrada, daca mergi legal, altfel inseamna sub 6 ore), dai nas in nas cu primul sat. Prin localitate trebuie sa mergi cu 50 la ora, ceea ce si faci, mai ales pentru ca sta polittia sa te verifice si nici nu vrei sa-ti strici masina in vreo groapa. Iesi din primul sat si, dupa vreo doi kilometri, ajungi in al doilea. Si tot asa, pana la destinatie.
In tot acest timp te gandesti doar ca ai facut vreo 800 de kilometri in 6 ore si ceva, si acum faci vreo 300 de kilometri tot in vreo 6 ore si ceva. Plus ca ai mai si platit rovignieta obligatorie la intrarea in tara, ca na, gropile si restrictiile de viteza trebuiesc intretinute.

Dupa aceea, doar o intrebare iti mai vine in cap: „De ce m-am intors?”





Societatea civilă si rolul ei .

19 01 2009

Societatea civilă este reprezentată de instituţiile şi organizaţiile sociale şi civice care constituie temelia unei democraţii funcţionale. Organizaţiile societăţii civile se implică în luarea decizilor privind dezvoltarea socială sau a deciziilor de interes public. „Societatea civilă este o noţiune care descrie forme asociative de tip apolitic şi care nu sunt părţi ale unei instituţii fundamentale a statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel, organizaţiile neguvenamentale – asociaţii sau fundaţii, sindicatele, uniunile patronale sunt actori ai societăţii civile, care intervin pe lânga factorii de decizie, pe lânga instituţiile statului de drept pentru a le influenţa, în sensul apărării drepturilor şi intereselor grupurilor de cetăţeni pe care îi reprezintă” .

Există diferite definiţii ale conceptului de „societate civilă„. În limbajul comun, sensul atribuit este adesea unul reducţionist, mulţi oameni înţelegând prin „societate civilă” organizaţiile nonguvernamentale. Şcoala londoneză de economie, Centrul pentru Societatea Civilă, utilizează ca definiţie de lucru: Societatea civilă se referă la un set de instituţii, organizaţii şi conduite situate între stat, afaceri şi familie. Aceasta include organizaţii non-profit, organizaţii filantropice, mişcări sociale şi politice, alte forme de participare socială şi civică„.

Exemple de instituţii ale societăţii civile:

  • organizaţii nonguvernamentale (ONG-uri);
  • organizaţii comunitare (community-based organizations);
  • asociaţii profesionale;
  • organizaţii politice;
  • cluburi civice;
  • sindicate;
  • organizaţii filantropice;
  • cluburi sociale şi sportive;
  • instituţii culturale;
  • organizaţii religioase;
  • mişcări ecologiste;
  • media;
  • etc.

Societatea civilă descrie un întreg sistem de structuri, care permit cetăţenilor noi roluri şi relaţii sociale, prin diferite modalităţi de participare la viaţa publică.

Societatea modernă se structurează prin trei componente:

  • componenta economică
  • componenta politică (instituţiile fundamentale ale statului)
  • componenta societăţii civile, sectorul non-profit, care legitimează sau amendează celelate două componente.

Dincolo de aspectul instituţional, societatea civilă este formată din cetăţeni, care, asociaţi sub diferite forme, participă la viaţa publică, influenţează politicile, apără şi promovează interesele populaţiei. Sergiu Tamas, in „Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică” (Editura Academiei Române, 1993), afirma că „formarea societăţii civile este rezultatul unei mişcări spontane şi creatoare a cetăţenilor care instituie în mod benevol diverse forme de asociere politică, economică, culturală. În cadrul societăţii civile, cetăţenii intră într-o ţesătură de raporturi sociale, participând benevol la activitatea unei multiplicităţi de asociaţii, organizaţii, cluburi, în vederea promovării unei diversităţi de obiective şi interese.

Organizaţiile societăţii civile sunt, într-un anumit sens, autonome, în raport cu statul, reprezentând o multitudine de centre de putere, un sistem al puterilor non-statale.

Rolul societăţii civile

O societate democratică reală se construieşte în timp îndelungat. Un prim pas însă pentru o democraţie funcţională îl reprezintă instituţiile şi mecanismele democratice, iar societatea civilă, în acest context, acţionează ca mecanism reglator pentru societăţile democratice.

Instituţiile societăţii civile sunt necesare şi în ţările cu o puternică tradiţie democratică, dar în special în ţările în care democraţia se construieşte. Nu de puţine ori, politicienii şi oamenii de afaceri pun interesele de partid sau de afaceri înaintea intereselor populaţiei. În astfel de situaţii, cine este chemat să „facă dreptate” şi să corecteze disfuncţionalităţile?

Societatea civilă are dreptul şi datoria de a influenţa deciziile politice, economice sau de interes public. Reacţiile societăţii civile faţă de politicile administrative sau economice care vin in contradicţie cu interesele sale sunt variate: manifestaţii, campanii de presă. mesaje de protest etc. Cum astfel de acţiuni sunt dificil de organizat şi au adesea impact pe termen scurt, este necesară apariţia unor structuri paralele cu cele ale statului – : organizaţii non-guvernamentale, asociaţii profesionale, sindicate, patronate etc. -, care să monitorizeze activitatea instituţiilor statului şi modul de soluţionare a revendicărilor şi care să menţină o presiune constantă asupra factorilor de decizie. Acestea trebuie să colaboreze cu structurile implicate în administrarea societăţii, pentru a găsi soluţiile potrivite şi a ameliora continuu calitatea vietii.

Societatea civilă trebuie să se implice într-o gamă largă de probleme, cum ar fi guvernarea unei ţări, relaţiile internaţionale, dezvoltarea economică sau protejarea mediului înconjurător. În acest scop, este necesar să fie constituită din cât mai multe organizaţii „specializate” în cât mai multe domenii care privesc organizarea şi administrarea societăţii umane. Aceste instituţii trebuie să cunoască politicile curente şi propunerile de politici, pentru a monitoriza modul în care factorii politici sau economici respectă interesele majorităţii populaţiei în domeniile respective.








%d blogeri au apreciat asta: